Calendar
Mar 2024
DLMaMiJVS
     1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

PRIMELE ALEGERI LIBERE DIN TIMIŞOARA, atunci când ţara dormea încă!

 

SCURT ISTORIC AL ALEGERILOR DIN 27-29 IANUARIE 1990 (partea a II-a)
Multe mizerii s-au făcut atunci! Au fost printre aceştia, oameni a căror poziţie socială presupunea minime principii de morală, ei trebuind să fie, prin statutul lor, repere pentru alţii…

Din clădirea fostului Comitet Judeţean PCR Timiș, unii dintre cei ce s-au oploşit acolo după 22 decembrie 1989 (civili şi militari), au luat ce era mai interesant şi mai greu de procurat până atunci (televizoare color, de exemplu). Între timp începuseră să vină masiv ajutoare din străinătate (de la alimente, la articole de vestimentaţie şi aparatură electronică, etc.).

La iniţiativa şi sub coordonarea directă a celor ce conduceau atunci Timişoara şi Judeţul Timiş, acestea au fost depozitate şi sortate de oamenii desemnaţi de ei, pentru a fi apoi distribuite. Unul din cei puşi "de faţadă", era Miciurin. Aceste ajutoare au devenit un important mijloc de a influenţa atitudinea unora sau altora, de a le obţine sprijinul, de a le cumpăra tăcerea, şi altele.

Multe mizerii s-au făcut atunci! Au fost printre aceştia, oameni a căror poziţie socială presupunea minime principii de morală, ei trebuind să fie, prin statutul lor, repere pentru alţii - profesori universitari, de ex. - ce s-au comportat ca nişte ticăloşi, fără ruşine. Mă gândeam atunci: "Doamne nu-i trăsneşti în creştetul capului, cum îi suporţi?"

După un lung şir de proteste zilnice, în data de 12 ianuarie, în urma unei demonstraţii în care se cerea demisia lui Lorin Fortuna, ce s-a autoproclamat şeful judeţului, gen. Popescu - Comandantul Garnizoanei, împreună cu alţi ofiţeri, au venit să preia conducerea judeţului, pentru a face linişte. Eu m-am opus vehement, spunând că ar fi o greşeală, armata în Timişoara făcând lucruri cu totul reprobabile, alături de Securitate şi Miliţie, coordonaţi de Partidul Comunist, iar străinătatea ar fi putut percepe totul ca o lovitură militară.

Am avut schimburi dure de replici cu col. Predonescu, pe care l-am numit "element corupt", şi cu cpt. Roman, printre alţii. Toţi ceilalţi civili cedând, am rămas singurul ce nu doream ca armata să preia puterea. În această situaţie, ceilalţi acceptându-i, am încercat să atenuez şocul. Am cerut ca gen. Popescu să coordoneze civili nu militari, şi asta numai până la alegeri.

Sediul Comisiei Electorale, unde am început să ne organizăm, după întâlnirile de la UMT (Uzinele Mecanice Timişoara), era la Clubul Presei, în apropierea Comitetului Judeţean Timiş. Acţiunea noastră temerară, neavând precedent niciunde în ţară, ce din nefericire, dormea încă.

Tot ce făceam, era transparent, la vedere, oricine putea să ajute, totul era voluntariat. Ceea ce doream să facem, urma să fie extrem de important pentru oamenii din Timişoara şi din Timiş. Neputând apela la Vot Universal, din lipsa de mijloace, sistemul adoptat fiind cu reprezentare, după cum am arătat în prima parte.

Cu atât mai mult, trebuia să avem grijă să nu facem dacă se putea, nici o greşeală. Pentru aceasta, le-am spus colegilor ce constituiam Comisia Electorală, că toate hotărârile noastre ar fi bine să fie luate prin consens (unanimitate de voturi). Asta îngreuna mult activitatea, dar dacă noi, 30 de oameni, nu ne puteam înţelege asupra unor principii, cum le puteam impune tuturor celorlalţi?

Să vă dau un exemplu. D-l Bodo Barna, a cerut pentru minorităţile din Timişoara şi Timiş repartizarea directă a unor locuri în Consilii, proporţional cu numărul lor, din total populaţie. Pentru maghiari, au cerut 15%. Părea a fi drept aşa, şi am acceptat, în principiu, toţi asta.

Această hotărâre m-a frământat două zile, simţind că nu e bine, şi atunci când urma să votăm asta, eu singur, am votat împotrivă. S-a creat o situaţie explozivă. Le-am explicat celorlalţi că democraţia nu trebuie sa însemne dezbinare, că e nevoie să fie alese valori, şi le-am zis: "E important cum vom structura Buletinul de Vot. Le-am spus ce cred eu că va face "Românul Ion", când va ajunge în faţa acestuia; se va gândi - acum e democraţie, şi să nu creadă cei minoritari că noi românii suntem nedrepţi şi fără omenie - va încercui prima dată pe Joska, apoi pe Hanzi şi pe Jiva, şi apoi va alege valorile necesare comunităţii.

Chiar dacă a necesitat discuţii destul de aprinse, s-a dovedit că intuiţia mea a fost corectă. Pe primul loc la Consiliul Municipal ieşind Dr. Szucsik Iosif, iar la Consiliul Judeţean, Dr. Barany Francisc.

Am structurat buletinul de vot, grupând candidaţii pe meserii - ingineri de diverse specialităţi, medici, profesori, studenţi, muncitori, etc., aşa cum au fost ei desemnaţi conform principiului prezentat în prima parte.

Au început să vină ziarişti din toată lumea să ne contacteze, să afle ce, de ce şi cum voiam să facem. ţin minte că nişte ziarişti de la Televiziunea Yugoslavă au zis: "Mai rumuni, voi sunteţi mai deştepţi ca noi. Noi punem să candideze şi alegem, numai muncitori. Voi aţi înţeles că ţara nu poate fi condusă bine numai de muncitori".

În marea noastră naivitate, am crezut, aşa cum a zis D-l Iliescu, că FSN-ul nu e un partid, şi nu va fi un partid, e numai o organizaţie obştească, ce gestiona provizoriu situaţia din ţară.

Pentru aceasta, am plecat la Bucureşti, să-l întâlnesc pe D-l Iliescu, pentru a-l avertiza că cei ce s-au pus în fruntea judeţului, în numele FSN-ului, fac FSN-ul de ruşine, prin conduita lor. Ce naiv am putut fi! D-l Iliescu nu m-a primit, nici Roman - primul ministru, acesta pasându-mă la Guvern, la unul Vajdea, cu care am discutat. Am început să înţeleg apoi, ce se croieşte pentru ţară!

Va urma

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator