Dictare
Uneori, de multe ori chiar, în virtutea stereotipiei înțelegerii și manifestării de zi cu zi, ne scapă profunzimile, rămânând la suprafața lucrurilor ...
O învăţătoare făcea o dictare. Textul dictat era Tatăl nostru. După ce a terminat dictarea, toţi copiii merg la catedra învăţătoarei ca să-i verifice şi să le pună calificativul. În timp ce o fetiţă îşi aştepta caietul, învăţătoarea a luat un pix în mână şi era gata să taie greşelile.
Însă mâna i-a rămas suspendată în aer şi la sfârşit a scris “foarte bine”.
Despre ce era vorba?
Despre aceasta: în locul unde este “facă-se voia Ta”, fetiţa a scris “voia Ta fie sărbătoare” (fête în loc de faite).
Şi, la sfârşit, învăţătoarea a spus: “Este cea mai frumoasă interpretare a acestui verset din Tatăl nostru. Voinţa Ta să fie sărbătoare!”
Sursa: o carte franțuzească
Ce bine-i, când puterea de înțelegere a minții, o urmează pe cea a sufletului! ...
vizitator