Rabinul și călătorul
De luat aminte, la cele ce sunt cu adevărat de valoare, de trebuință în viață.
Într-o bună zi, un călător trecu pe la un rabin faimos. Fu uimit să vadă că rabinul nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi. Avea drept mobilă doar o masă şi o laviţă.
„- Dar, învăţătorule, unde-ţi este mobila? întrebă călătorul nostru.
- Dar a ta unde este? întreba la rându-i rabinul.
- A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse calatorul.
- Şi eu la fel, zise rabinul.”
Să cugetăm deci, la cele ce aduc valoare ființei noastre, ne mai disipându-ne în lucruri ce nu numai că n-au semnificație benefică în veșnicia sufletelor noastre, dar ne și trag în jos ...
Domnul să ne lumineze!