Despre ce credem noi despre noi, și cine ne dovedim a fi ...
Iubirea creștinească, se dovedește a fi pentru noi, de fapt, o mare necunoscută ...
Odată, la Sf. Liturghie a intrat în biserică un tânăr desculţ, cu hainele prea mari pentru el şi pătate cu mâncare. Şi-a căutat un loc să se aşeze, dar nu a găsit, iar credincioşii nu s-au îngrămădit puţin pentru a-i face loc.
Tânărul, mergând până în faţă în căutarea unui loc, a ajuns în faţa pupitrului de la care preotul rostea Evanghelia şi s-a aşezat pe podea.
Abia atunci s-a îndreptat spre el unul din veteranii consilieri ai bisericii. Era un om în vârstă care mergea cu un aer de demnitate, eleganţă şi de autoritate.
Credincioşii se gândeau: nimeni nu-l poate acuza pe acest bătrân, care e un model de corectitudine, că îl va da afară pe tânărul ireverenţios.
Preotul tocmai terminase de citit Evanghelia. S-a făcut linişte. Se auzea doar zgomotul făcut de bastonul bătrânului. Şi când acesta a ajuns la tânăr, s-a întâmplat un lucru extraordinar. Acel bătrân atât de demn a pus bastonul pe podea şi apoi, cu greutate, s-a aşezat lângă tânăr, pentru ca acesta să nu mai fie singur acolo pe toată durata Sf. Liturghii.
Preotul şi-a început predica astfel: “Ceea ce vă voi spune acum veţi uita, dar ceea ce tocmai aţi văzut sper să nu uitaţi niciodată şi să faceţi la fel!”
Doamne luminează-ne, să trăim cu adevărat credința în Tine, pentru a fi pe Cale Ta!
