DESPRE O ÎNTÂMPLARE

Mulți dintre noi, poate toți, trecem prin diverse încercări, cauzate, de regulă de propriile noastre greșeli

În urmă cu două duminici, după terminarea Sfintei Liturghii, înainte de împărțirea anafurei, părintele paroh ne-a povestit o întâmplare ce s-a petrecut cu câteva zile mai înainte, la noi în biserică. Părintele Eugen – unul dintre vrednicii preoți de la parohia noastră din Iosefin, Timișoara – care era de serviciu în acea zi, a povestit că a fost rugat de un tânăr ce părea tulburat, să-l asculte puțin. Acel tânăr i-a spus că el nu știe să se roage, și-ar dori să primească o carte, din care să poată citi o rugăciune.

Părintele Eugen, cu bunăvoință și căldură, cum îl știm toți, i-a dat Ceaslovul. Tânărul l-a luat și s-a așezat în fața icoanei Sfintei Fecioare, să citească o rugăciune, sau mai multe, probabil că nu știa nici el. La început, ipostaza în care se așezase, nu era cea mai potrivită pentru un om care se roagă, dar, încet, încet, pe măsură ce se cufunda în citirea acelor rugăciuni, contopindu-se în ele, instinctiv, a adoptat o poziție firească celui ce se roagă.

După o vreme, părintele Eugen ieșind din altar, l-a văzut pe tânăr cu Ceaslovul în mână, senin și echilibrat. I l-a dat înapoi, mulțumindu-i părintelui și a plecat.

Privind în urma tânărului ce pleca, părintele, înainte de a așeza Ceaslovul pe analog, l-a răsfoit, trecând el însuși prin minte și suflet, rugăciunile ce le citise de atâtea ori, identificându-se cu ele. La un moment dat, vede între file, două bilețele.

Pe unul dintre bilețele scria că se numește Armand, are 28 de ani, e fiul lui ( ) și al ( ) și că a doua zi … va merge la pușcărie!

Scria pe celălalt bilet că, pe drept, urma să ispășească o pedeapsă pentru un șir lung de greșeli, pe care le-a făcut în trecutul său. Scria că nu i-a păsat niciodată de ceilalți, urmărindu-și exclusiv propriul interes. Spunea că-i pare rău, promițând că peste 2 ani, când va ieși, va fi alt om…

Domnul să-i lumineze sufletul și mintea, ajutându-l să iasă întărit din această grea încercare!

Îndrăznesc să vă rog și pe Dumneavoastră, pe toți, ca fiecare dintre noi să ne rugăm pentru acest frate al nostru și pentru toți ceilalți, mai ales pentru cei ce trec prin grele încercări, să găsească tăria schimbării, după ce-și conștientizează greșelile, se căiesc pentru ele și doresc să se smulgă din acest vârtej acaparator.

Domnul să ne lumineze!

Cu creștinească dragoste și nădejde,

Ioan Savu, Timișoara

        Adaugă comentariu