Memento mori...
Foarte des, poate prea des, multora dintre noi ni se pare că putem face orice, oricum, oricui, oricând, că nu contează, noi să ne facem treaba ! Nu ne pasă şi nu ne gândim că există un rost al lucrurilor, că orice gând, vorbă şi faptă, din orice moment existenţional, va genera efecte, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, al nostru şi al celor apropiaţi nouă.
În 1986, într-o vineri, Ceauşescu a hotărât să demoleze Spitalul Brâncovenesc şi luni a început demolarea.
Era un spital proaspăt renovat, monument istoric, sălile de operaţie erau de marmură, dar n-a contat.
Spitalul fusese fondat de Safta Brâncoveanu şi era o pisanie în hol care spunea că :
“Se face acest spital pentru săraci şi de moarte năpraznică în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge de acest spital”.
Vă spune ceva asta ?
