PE OAMENII BUCURIEI, SE CLĂDEȘTE SPERANȚA
Spune părintele Teofan, de la Nera, Mănăstirea "Sf Paraschiva" din sudul Banatului, la Sasca Montană, locul unde a copilărit renumitul doctor, Pavel Chirilă.
"Trăim pe orizontal, nu pe vertical. Sunt două dimensiuni ale timpului, iar noi o preferăm pe aceea care merge numai la suprafaţa lucrurilor”. "Drama tineretului de astăzi nu este că merge pe-o cale greşită, căci toate generaţiile fac greşeli, ci că nu-i mai pasă”. Când am venit aici, la mânăstire, la început trăiam într-o sărăcie lucie. Nu foarte departe de noi, o femeie în vârstă avea un teren pe care venea să-l lucreze de la câţiva kilometri depărtare, de unde locuia, pe jos. Era un om trăit greu, muncit mult, ca ţăranul român veritabil. Dar avea mereu o bucurie pe faţă. Într-o zi, a venit la mânăstire, şi-a deschis desaga şi a scos un boţ de mămăligă cu brânză, pe care ni l-a dat. Era mâncarea ei, de la care se înfrânase, deşi fusese toată ziua la sapă. Ne văzuse cum trăim şi a considerat că avem mai multă nevoie de boţul acela de mămăligă cu brânză. Omul ăsta este emblema poporului român, care şi-a rupt întotdeauna de la gură pentru cel mai în nevoie. Ăştia sunt oamenii care ne dau speranţă şi pe care se întemeiază binele pentru generaţiile care vin. Pe oamenii bucuriei se clădeşte nădejdea. De astfel de oameni avem parte mereu, din mila Domnului, şi nu sunt numai bătrâni, sunt şi tineri, care fie au avut parte de o educaţie sănătoasă, fie Domnul a găsit în sufletul lor o fantă prin care a putut să-şi strecoare iubirea lui şi minunata Lui chemare către o viaţă nouă.”Sunt câteva înțelepte cuvinte, spuse cu simțire, de un om tânăr – 39 de ani – care a renunțat la Academia Militară, cu ceva ani în urmă, pentru că a găsit acest Drum Către Dumnezeu, călăuzindu-i cu răbdare, pe toți cei care, tineri mai ales, îi cer sprijinul. Domnul să-i dea Har și putere, pentru a face Lucrarea Sa ! Ioan Savu, Timișoara 01.10.2012
