Calendar
Iul 2024
DLMaMiJVS
 1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

Sfântul Apostol Andrei

 

Născut în străvechea localitate biblică Betsaida Galileii (casa peştilor sau a pescuitului), situată pe ţărmul nord-vestic al lacului Ghenizaret, nu departe de Capernaum, din familia lui Iona, Andrei şi fratele său Simon au devenit pescari, ca şi concetăţenii lor Ioan şi Iacob, fiii lui Zevedeu (Mt.4, 18-19; Mc.1,16).

Prestigioasa revistă „National Geographic” nr.107/martie 2012, Bucureşti, apărută sub genericul „Cei 17 Apostoli”, a publicat două articole interesante, însoţite de fotografii şi hărţi, intitulate: Pe urmele apostolilor (p.30-41) şi Propovăduirea Evangheliei (p.42-57).

Această iniţiativă extrem de utilă, mai ales pentru cititorii preocupaţi de îmbogăţirea orizontului teologic, cultural şi informaţional, este mai mult decât lăudabilă şi ar putea fi chiar foarte utilă, dacă autorul acestor materiale, în activitatea sa de documentare, ar fi lecturat şi câteva cărţi ale unor teologi familiarizaţi cu istoria creştinismului şi cu propovăduirea Evangheliei în părţile noastre.

Procedând astfel, medalionul sumar în care este prezentată activitatea sfântului apostol Andrei nu s-ar fi rezumat doar la precizarea că acesta „a predicat în Grecia şi, posibil în Ucraina” (p.42), ci ar fi cuprins bogata şi importanta misiune desfăşurată de către „cel întâi chemat” la apostolat în antica Scythia Minor, adică Dobrogea noastră, dar şi în sudul Dunării, Asia Mică şi până în Bizanţul de mai târziu, aşa cum menţionează, de altfel, izvoarele istorice şi aghiografice. Informaţia despre apostolul Andrei, publicată în amintita revistă şi faptul că la 30 noiembrie îl cinstim pe întâiul nostru Părinte sufletesc, ne-a determinat să readucem în atenţia cititorilor publicaţiei noastre eparhiale câteva aspecte veridice din viaţa şi activitatea sa, consemnate de Noul Testament şi de cunoscuţi istorici ai Bisericii.

Născut în străvechea localitate biblică Betsaida Galileii (casa peştilor sau a pescuitului), situată pe ţărmul nord-vestic al lacului Ghenizaret, nu departe de Capernaum, din familia lui Iona, Andrei şi fratele său Simon au devenit pescari, ca şi concetăţenii lor Ioan şi Iacob, fiii lui Zevedeu (Mt.4, 18-19; Mc.1,16).

Sfântul apostol şi evanghelist Ioan menţionează că, înainte de a deveni apostol, Andrei a fost ucenicul sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului (In.1, 35-40). Aşadar, cunoştea foarte bine scrierile Vechiului Testament şi mai ales profeţiile consemnate de acestea despre venirea pe pământ a lui Mesia, Izbăvitorul, Răscumpărătorul şi Mântuitorul tuturor oamenilor. Prima întâlnire a lui Andrei cu Hristos Domnul a avut loc în Iudeea, mai exact în Betabara, „unde boteza Ioan” (In.1,28).

În urma acesteia şi a zguduitoarei mărturii a sfântului Ioan Botezătorul despre Iisus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (In.1, 29 şi 36), Andrei a devenitul ucenicul Domnului, la care îl va aduce şi pe fratele său Simon (Petru), convins cu următoarele cuvinte: „Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte Hristos)” (In.1, 41).

Astfel, „Andrei devine nu numai primul ucenic al Înaintemergătorului care identifică în persoana lui Iisus pe Mesia, ci şi primul propovăduitor al acestui adevăr dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul (Preot dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, Ed.”Diaconu Coresi”, Bucureşti, 1998, p.29).

Chemaţi de Iisus, Andrei şi Ioan al lui Zevedeu, au rămas cu El în ziua aceea, „singura raţiune pentru care cei doi L-au urmat şi pentru care Mântuitorul i-a invitat la El, era aceea a descoperirii cereştii învăţături”, scria sfântul Ioan Gură de Aur (Ibidem p.37).

Convins de „mesianitatea lui Iisus Hristos” (Ibidem, p.40), Andrei L-a urmat fără şovăire în toţi anii propovăduirii Sale şi a primit harul apostoliei şi al propovăduirii Evangheliei la „toate neamurile” (Mt.28,19). Numele său apare în cărţile Noului Testament de 12 ori (de 11 ori în Evanghelii şi o dată în Faptele Apostolilor 1,13), Andrei fiind însă prezent „la toate câte a făcut şi a învăţat Iisus”, până la Patimi şi Înălţarea Sa la cer.

A participat apoi la alegerea apostolului Matia, a primit harul Duhului Sfânt la Cincizecime şi, „îmbrăcat cu putere de sus”, a început propovăduirea Evangheliei în Ierusalim, Ţara Sfântă şi în afara graniţelor ei. În anii 49-50, a participat la Sinodul apostolic de la Ierusalim, primul din istoria Bisericii creştine, apoi şi-a reluat propovăduirea în cetăţile pontice şi până spre izvoarele Niprului.

Istoricul bisericesc, Eusebiu de Cezareea (+340), scria în cunoscuta sa lucrare că „sfinţii Apostoli ai Mântuitorului precum şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toată lumea cunoscută pe atunci. După Tradiţie, lui Toma i-a căzut soarta să meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia (s.n), lui Ioan în Asia, unde a şi petrecut vreme mai îndelungată, murind în oraşul Efes” (Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea întâia. Istoria bisericească. Martirii din Palestina, traducere, studiu, note şi comentarii de pr. prof. T. Bodogae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987, p.99). Această preţioasă informaţie se bazează, de altfel, pe o veche tradiţie consemnată de cunoscutul scriitor bisericesc Origen în comentariul său la Geneză, din păcate pierdut.

Important este însă că apostolul Andrei a propovăduit Evanghelia în Sciţia Mică (Minor), identificată de istorici, arheologi, specialişti şi cercetători cu Dobrogea de astăzi. De pildă, celebrul geograf Strabo menţiona că această provincie dintre Dunăre şi mare era numită în vremea sa Mica Sciţie (cf.Prof. Emilian Popescu, Izvoarele apostolice ale Creştinismului românesc; Sfântul Apostol Andrei şi Tomisul, în rev. „Studii Teologice”, Bucureşti, nr.3-4/1994, p.88, nota 49; Verzan, p.145), iar identificarea Dobrogei cu Sciţia rezultă şi dintr-o inscripţie greacă descoperită la Histria şi care datează de la începutul secolului al II-lea î.d.Hr. (D.M. Pippidi, Inscripţiile din Scytia Minor, greceşti şi latine, vol. I, Histria şi împrejurimile, nr. 15, rândul 16, apud Verzan, p.145). Precizăm, totodată, că prin Sciţia se înţelegea nu numai Dobrogea, Sciţia Mică, ci şi partea sudică a Ucrainei de astăzi, adică ţărmul nordic al Mării Negre, unde sciţii s-au aşezat încă din secolele VIII şi VII î.d.Hr., numită Sciţia Mare.

Aşadar, sfântul apostol Andrei a încreştinat, prin misiunea sa de evanghelizare, ambele provincii, sciţii fiind amintiţi de către scriitorul bisericesc Tertulian (+240) în rândul popoarelor încreştinate ale antichităţii (Verzan, p.178-179). Istoricul Nichifor Kalist (secolul XIV) menţionează, de asemenea, că apostolul Andrei, pe lângă „pustiul scitic”, a răspândit Evanghelia pe ambele ţărmuri ale Pontului Euxin, de nord şi de sud (Hist. eccl.II, P.G., CXLV, 860; Verzan, p.186).

Credinţa, practicile creştine, tradiţiile locale, toponimia, legendele, colindele, obiceiurile şi creaţiile folclorice ale acestei părţi de ţară amintesc până astăzi de trecerea sfântului Andrei prin ţinuturile sciţilor, ale triburilor traco-dacice, până la izvoarele Niprului şi Nistrului. „Peştera sfântului Andrei”, „pârâul sfântului Andrei”, „apa sfântului”, precum şi numele popular al lunii decembrie, Andrea, Udrea, Undrea, sunt doar câteva toponimice care adeveresc mărturiile istorice prezentate şi care conduc la afirmaţia incontestabilă că Biserica noastră este Biserică apostolică.

Sfântul apostol Andrei a suferit moarte martirică în oraşul Patras din Peloponezul Greciei, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită de atunci „Crucea sfântului Andrei”, într-o zi de 30 noiembrie, în vremea persecuţiilor declanşate de împăraţii romanii Nero sau Domiţian, având în jur de 90 de ani.

Sfintele sale moaşte au fost aşezate în biserica localităţii până în anul 357, când Constantin al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, le-a depus în biserica „Sfinţii Apostoli” din Constantinopol, unde au rămas până în anul 1204. Atunci au fost luate de cruciaţi şi aşezate în catedrala oraşului Amalfi din Italia. Prin voia lui Dumnezeu, moaştele apostolului au revenit la Patras, în anul 1964, iar din 1980 şi crucea pe care a fost martirizat.

Astăzi, sfântul apostol Andrei se bucură de mare cinstire în Bisericile greacă, rusă, ucraineană şi bulgară, dar mai ales la noi, el fiind, de altfel, patronul spiritual al României şi ocrotitorul tuturor românilor ortodocşi.

După 1990, mii de pelerini ortodocşi români s-au închinat cu evlavie la sfintele sale moaşte aflate în oraşul Patras, aduse însă, cu binecuvântate procesiuni şi pe meleagurile noastre. Ziua martiriului său – 30 noiembrie – a fost declarată sărbătoare legală şi este cinstită de clerici, monahi şi credincioşi cu aleasă bucurie duhovnicească în bisericile şi mănăstirile care îl au ca sfânt ocrotitor şi în toate lăcaşurile de cult ale Patriarhiei Române.

Preot dr. Ionel Popescu

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator