Calendar
Dec 2024
DLMaMiJVS
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

Părintele Arsenie Boca

 

Ziua de 28 noiembrie 1989, a fost ziua în care Domnul, l-a chemat pe Părintele Nostru la El. L-a chemat pentru a-i răsplăti Drumul pe Cale. L-a chemat pentru a-i încredința alte Însărcinări Cerești. L-a chemat, convins că sădirea Cuvântului, în Sufletele oamenilor, făcută de Părinte, a fost Trainică.

Sutele de mii de pelerini care, zi de zi, an de an, și acum, la 23 de ani de la Chemarea Părintelui în Ceruri, au încredere în Reperele de Credință și Lumină, sădite de el pe Cale și vin să-i aducă mulțumire și să-i ceară un pic de Tărie din Tăria sa, sunt dovadă a Lucrului Bine Făcut!

Florile veșnic proaspete de pe mormântul Părintelui, sunt o dovadă a recunoștiinței creștinilor, și a încrederii lor. Miile de autoturisme și autocare înșirate pe 20-30 de kilometrii și drumul lung pe jos, pe orice vreme, an de an la 28 noiembrie, la La Mănăstirea Prislop, între Hațeg și Hunedoara, sunt o dovadă a recunoașterii Ajutorului Întru Domnul, pe care credincioșii l-au primit și-l primesc.

Ordinea și disciplina exemplară, a acestor mari mulțimi de oameni, e o dovadă a evlaviei de care sunt pătrunși și a Spiritului Christic ce-i animă.

Părintele Arsenie, Sfântul Ardealului, cum l-au numit cei ce dintru început l-au urmat, a devenit, an de an, căutat de oamenii din toată țara și din străinătate, de români și străini, de ortodocși și de oameni de alte confesiuni și credințe, Sfântul Românilor și al tuturor năzuitorilor și trăitorilor de Dumnezeu.

Părintele este un Reaprinzător al Creștinismului Viu, în sufletele oamenilor. La încredințarea Mitropolitului Ardealului, din acea vreme, Nicolae Bălan, a pus umărul la reînvierea Mănăstirii Sfinților Brâncoveni, de la Sâmbăta de Sus, de lângă Făgăraș, și i-a dat strălucire.

Tot la inițiativa mitropolitului, pleacă în Muntele Athos. Aici, în urma rugăciunilor aprinse, adresatei Sfintei Fecioare, are trăiri înălțătoare și dobândește Daruri și Haruri, pe care le va folosi toată viața, în slujba Mântuitorului, spre îndreptarea și binele oamenilor.

În Athos, la Prodromu, studiază și face copii după multe scrieri de valoare, pe care le aduce în țară. Om cult, vorbitor de limbi străine, moderne și vechi, cu studii teologice, de belle-arte și medicină, a fost cel ce l-a ajutat pe Părintele Dumitru Stăniloae, să traducă Filocalia, din limba greacă.

A răscolit sufletele românilor, care veneau la el, și-l urmau, cu miile, ca pe un Arhanghel ! Fiind Trăitor de Hristos, a adus mângâiere, cuvânt de îndreptare și nădejde oamenilor ce-și căutau Rostul.

Toți cei ce au fost în contact cu el, profesori de la Teologie, din Sibiu și București, de la Belle-arte sau Medicină, erau fascinați și marcați de presonalitatea și trăirea sa duhovnicească. Colegii de liceu, îi spuneau Sfântul.

Părintele Stăniloae, Nechifor Crainic, Părintele Cleopa, etc, etc, se bucurau să poată discuta cu el lucruri de mari profunzimi.

Mii de tineri, elevi și studenți, veneau să trăiască împreună cu Părintele Arsenie, Sfânta Liturghie și predicile sale. Alături de ei, veneau alte multe mii de oameni simpli, și intelectuali.

Vorba sa, de multe ori aspră, era dreaptă și spusă direct, pe față, după modelul Mântuitorului. Vorba sa era vindecătoare și călăuzitoare. Vorba sa era și este, Ziditoare de Dumnezeu în oameni !

De ce aveau oare atâta încredere în Sfinția sa, Părintele Nostru Arsenie, așa mulțimi mari ? Pentru că el trăia ce spunea, și spunea ce trăia ! Pentru că le deslușea zbuciumul și frământările. Pentru că atunci când în ei și în fața lor și a familiilor lor, părea că e aproape numai deznădejde, el aducea speranță și vindecare. Pentru că atunci și de atunci, viața, a confirmat ce a propovăduit Părintele ...

A avut parte de încercări grele, în arestările multiple și la exterminatorul Canal Dunăre – Marea Neagră, în perioada comunistă. A rămas demn și curat !

Fiind un caracter puternic, i-a îngrozit pe comuniști și uneltele lor animalice – zburau ușile ferecate, la miezul nopții, când începea el să se roage !

A fost scos din Biserica ce-o iubea atâta. Chiar și atunci, mulțimi mari de oameni, l-au urmat, oriunde era. Șaisprezece ani, cât a pictat biserica de la Dragănescu, de lângă București, nu l-au părăsit ardelenii lui, chiar dacă era îndeaproape supraveghiat de securitate.

Picturile și icoanele sale, sunt Liturghie Arzândă. Biserica din Drăgănescu, e o Capela Sixtină a Bisericii Răsăritene!

Ca un Om al lui Dumnezeu, a iubit oamenii acestor locuri, cărora le-a fost trimis Călăuzitor, pe Cărarea Împărăției. I-a iubit și a suferit pentru ei. Cărarea Împărăției, cartea deslușitoare pentru orice om cu imbold spre Dumnezeu, a scris-o părintele, ca o necesară deslușire, pentru cei frământați de Rostul și Menirea lor!

A ridicat nivelul Trăirii Duhovnicești, la o Înălțime, la care se poate ajunge numai prin Trăire Curată și Cinstită în Hristos, clipă de clipă ! Din nefericire, pentru mulți farisei, e prea sus și pentru a-și imagina !

Le-a spus oamenilor că și după plecarea sa, îi va ajuta, dacă-i vor cere ajutorul, la mormântul său de la Prislop, sau oriunde vor fi. Avea Înainte Vedere- în iunie 1989, a pus să-i fie dăltuită pe crucea de lemn pregătită la Prislop, data plecării,28.11.1989, sfătuind oamenii pentru ei înșiși, sau pentru Țară.

Știa de încercările ce vor veni peste oameni și Țară, cu dări și trădări, nu atât de lungă perioadă cât comunismul, dar la fel de grea !

A spus oamenilor să nu-și piardă Credința, și să știe că Munții Făgărașului și Dealurile Prislopului, îi vor apăra !

Cel care i-a transmis lui Ceaușescu că : ”nu va prinde Crăciunul”, dacă nu-și schimbă atitudinea, fiind apoi luat de securitate și omorât, în chinuri, probabil, ca un Martir al Neamului, nu numai că nu a fost canonizat, dar nici măcar nu a fost reprimit în Biserica pe care a iubit-o atâta.

Eu însumi, ca membru al Adunării naționale a Bisericii Ortodoxe Române, în plenul Adunării, la începutul anului 2012, AM PROPUS CANONIZAREA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA.

Dumnezeu l-a făcut Sfânt, Părintele și-a confirmat Sfințenia, oamenii l-au recunoscut ca Sfânt !

Rămâne numai ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să-l recunoască, să nu se întâmple ca în cazul celui pe care el l-a Preamărit, al Mântuitorului: ” El a venit între ai săi, dar ai săi nu l-au recunoscut!” ...

Apostolul Pavel, a spus: ” Aduceți-vă aminte de mai-marii vostri, cei ce v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror desăvârșire luând seama, urmați-le credința. ” Evrei, 13;7

Cu credință și nădejde,

Ioan Savu, Timișoara
28 noiembrie 2012

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator