Gânduri de Crăciun
Crăciunul, Nașterea Domnului, e un moment de referință, în sufletul unui om, al oricărui om ce a auzit măcar, de Iisus Hristos, de Nașterea Sa. E un reper ”lucrător”, la nivelul conștiinței, al devenirii proprii, chiar dacă e, pe moment, sau o vreme mai lungă, neconștientizat. Pentru mine, în acest an, era, înainte de a-l trăi, o așteptare, un motiv de mare bucurie, de care sufletul meu avea nevoie, ca noi toți, de altfel, acum, mai ales acum, când Țara e în ... mare suferință și durere !...
Mulțumesc Cerurilor că m-au ajutat să reușesc a înțelege asta, plecând de la educația părinților, a familiei, a satului în care am crescut.
Sărbătorile Iernii, ce începeau în ajunul de Sfântul Nicolae - după ce ne străduisem deja să fim cuminți măcar cu ceva vreme înainte, dar nu prea ne reușea - când ne curățam cu grijă și lustruiam oglindă încălțările, pentru a-l îndupleca, cumva, măcar în ultimul moment, pe Sfântul Nicolae, să ne pună câte ceva, în încălțări ...
Bineînțeles, urma apoi, Magia serii de Ajunul Crăciunului, cu pițărăii ce veneau la fiecare casă, cu mâncarea specifică de la masa de Post, a serii de Ajun - fasole sleită, cu ceapă prăjită în ulei, deasupra, cu curechi acru, cu turce cu urdă(urdă făcută din sămânță dă ludai, uscace pră cuptori șî mănunțâce în piuă), etc – cu cârnții ce-i frigea Ticu în fregare și cu care înconjura casa șî pomii dîn grăgină, pântru rod bogat ”la Alt An”, cârnați ce se mâncau numai a doua zi, de Crăciun. Cu Bradul de Crăciun, cu câte ceva, ce primeam (în cele vremuri grele pentru familia noastră), cu ”mersul cu pomana”, din ziua de Crăciun (colac, cârnați și prăjituri, ce se dădeau de către toți, vecinilor, neamurilor, celor nevoiași, etc, pentru sufletul moșilor și strămoșilor, al celor ce nu mai erau cu noi, dar erau temelia existenței noastre), cu toată perioada de până la Anul Nou, cu preotul ce venea în toate casele, de Bobotează, sfințind și bradul (ce numai după ce era sfințit, putea fi stricat și toate dulciurile mâncate), cu Ajunul de Sfântul Ioan, cu Balul Ionilor, de până dimineața, în dimineața de Sfântul Ioan.
În fiecare zi, în perioada sărbătorilor, la Căminul Cultural – așa cum se întâmpla în duminicile și sărbătorile de peste an, în afara posturilor – cânta Taraful satului. Căminul era plin. Mai era și câte o piesă de teatru a celor ce activau acolo, sau corul satului ...
Nașterea Domnului, ce moment încărcat de Adânci Semnificații, din Istoria știută, sau uitată, a umanității! E începutul Reamintirii Devenirii Omului. Domnul, Fiul lui Dumnezeu, a venit pentru Refacerea Chipului Lui Dumnezeu în om, ce prin decăderea omului, s-a întunecat tot mai mult în el. Prea mult.
Apoi, întreaga existență a vieții cu trup, a Mântuitorului, e Calea! Calea, pentru om, spre realizarea Asemănării. A venit să-i arate omului, că se poate! Da, a venit să-i arate omului, că el, omul, poate realiza și Asemănarea. Cum? Urmând Calea! Mai țineți minte ce-a spus Mântuitorul? - ”EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA”!
Știu, e greu să accepți, mai ales atunci când nici nu vrei, când nu mai înțelegi nimic, când multe, când aproape totul ți se pare nedrept, când nu mai înțelegi logica lucrurilor, când nici nu mai crezi că ar fi o logică a lucrurilor! ...
Pare că nu există Dreptate, că răul e a toate cuprinzător, că are toate mijloacele la îndemână, că nu merită să te opui, că oricum vei fi strivit. Îți vine chiar să crezi că ... nu există Dumnezeu!
Și totuși, Dumnezeu există! Trebuie numai să-i facem loc să se manifeste în noi. Acum e momentul. Să-L lăsăm pe Mântuitorul Iisus, să se nască în noi! Să-I facem loc să Crească și să se manifeste în noi și prin noi!
Dacă ne-am săturat de această lume fără Dumnezeu, a urii și nepăsării, a egoismului și disprețului, a dezbinării și uriciunii, atunci, HAI SĂ FACEM SĂ FIE ALTFEL!
Să fie o lume a Iubirii, a Înțelegerii, a Răbdării, a Credinței și Speranței, a Altruismului și Frumosului! Depinde numai și numai de noi, ce agonisim în Sufletul nostru, în viața noastră. Greșelile altora, nu le scuză pe ale noastre!
E nevoie să avem discernământ, să nu mai acceptăm răul, oricât de disimulat ar fi el, oricât de zâmbitori ar fi cei ce mint cu nerușinare, vânzând Țara și expunând-o otrăvirii și distrugerii!
Să nu uităm că, Mântuitorul Iisus Hristos, A SPUS ADEVĂRUL, CU ORICE RISC ... ȘI ATUNCI CÂND A FOST SINGURUL CARE L-A ÎNȚELES!
Eu știu că vom reuși! Hristos s-a născut! Să-i facem loc să se nască și să crească în noi, pentru a da o șansă copiilor și nepoților noștri, pentru a da o șansă Lumii!
Cu încredere,
Ioan Savu, Timișoara
vizitator