Vorbind despre moartea lui Chavez
Am comentat la un link despre moarte lui Hugo Chavez, unde, pe un fundal cu steagul american, în prim plan era o acvilă cu ochii ațintiți și ciocul deschis, gata să apuce prada, scria: Venezuela are petrol, Hugo Chavez a murit ... deci sunt pregătiți să primească democrația! Eu am întrebat: Aia americana, care așteaptă ca uliul, să radă iar tot?
Întrebarea mea a generat revolta unui domn , român ce locuiește în SUA, care se întreabă de ce-i urâm noi pe americani, enumerând date despre nivelul tehnologic al prelucrarii hidrocarburilor, nivelul, producției de petrol și derivate, prețuri, nivel de trai, nivelul de consum (și risipă), etc ...
Mă tem că nu m-am făcut înțeles. Eu nu urăsc pe nimeni, nici pe americani, nici pe nimeni altcineva. De asemenea, nu sunt de acord cu acțiunile rău intenționate și păgubitoare pentru alții, ale nimănui, de oriunde ar fi. A arăta atitudinile nefirești, greșite, ale cuiva, nu înseamnă că-l urăști. Condiția de om, de creștin, ne cere să nu trecem nepăsători pe lîngă răul făcut semenilor noștri.
Dincolo de toate speculațiile răutăcioase, și de acuzele aduse, Hugo Chavez și-a iubit țara și poporul, și a făcut multe lucruri bune pentru poporul și țara sa. De drept, s-a opus companiilor americane spoliatoare ale resurselor țării sale, naționalizându-le filialele venezuelene!
Evident că a fost, tot de drept, împotriva politicii americane, duse împotriva Țării lui. Amintiți-vă de atitudinea Celor 7 Surori, înainte de OPEC. Gândiți-vă că atitudinea ulterioară a țărilor OPEC și Venezuelei, au fost determinate de politicile greșite, arogante și nefirești ale Occidentului.
Viața oamenilor din Venezuela a devenit mult, mult mai bună datorită conducerii lui Chavez, începând din 1998. Gândiți-vă că poporul său l-a iubit. A și fost reales și în 2012. Gândiți-vă cât a fost denigrat. Gândiți-vă de câte ori au încercat să-l omoare până acum, serviiciile secrete americane.
Amintiți-vă că aceeași politică americană este și față de președintele Ecuadorului, Rafael Correa. Acesta, cu ani în urmă, om tânăr fiind, după ce-a ajuns ministru de finanțe, și a văzut dimensiunea catastrofală a devalizării țării lui de către multinaționale, preponderent americane, a rămas consternat.
Nu înțelegea, cum o țară cu multe resurse, ca Venezuela, plătea de zeci de ani dobânzi la împrumuturi, fără ca datoria să scadă și țara sa să fie în sărăcie! Și-a luat, în secret, consilierii cei mai buni, specialiști europeni și americani, pentru a se descurca în hățișul contractelor profund păguboase impuse, cu ajutorul guvernanților corupți, Venezuelei.
A verificat toate contractele, noi și vechi, pe o perioadă de 35 de ani, înaintea portofoliului său de ministru.
A înțeles mecanismul jafului și strategia de a menține în sclavie modernă o țară, și nu și-a dorit să fie părtaș la înrobirea poporului sau și a țării sale!
În baza analizelor atent și corect făcute și repetate de experții aleși, la o conferință de presă a anunțat blocarea plăților spre multinaționale, a arătat dimensiunea furturilor, beneficiarii și pârghiile folosite, solicitând despăgubiri.
La presiunea americană, i s-a cerut sa-și schimbe atitudinea. A rezistat tuturor presiunilor, iar când n-a mai putut, a făcut conferință de presă, dezvăluind presiunea și încrengăturile răului, și și-a dat demisia, retrăgându-se din politică!
La următoarele alegeri prezidențiale, în urma unor uriașe și multiple manifestații populare, ce-l doreau președinte, cu greu s-a învoit a fi înscris pe listele electorale.
A câștigat detașat. După alegere, bazându-se pe consilieri buni specialiști și cinstiți, cu un cvasi unanim și entuziast sprijin popular, a aplicat măsuri sănătoase de redresare a economiei, infrastructurii, protecției sociale, etc, naționalizând resursele țării și activele multinaționalelor.
Presiunea americană a fost și este uriașă, dar el rezistă, pentru că e dovedită buna sa credință, de faptele sale!
Situația din țară s-a schimbat fundamental în bine. Presa mondială, controlată de bănuiți cine, îl denigrează, la fel ca pe Chavez, dar la fel ca acesta, probabil că va fi ales cu o majoritate zdrobitoare, cu toată Coloana Cincea, susținută logistic, politic și militar, din exterior.
Existența lui Rafael Correa, la conducerea Ecuadorului e deranjantă Dovedește că există Alte Căi, cu adevărat Viabile șiBenefice pentru Țară și Popor, altele, Fundamental Diferite decât cele pe care le impun Banca Mondială, FMI, sau alte așa zise instituții internaționale, ce au fost create pentru a subjuga și secătui de orice fel de resurse, țările în care se aciuiesc!
Situația e valabilă și la noi, în România, și în Irak, Libia, etc, etc, etc ...
Probabil că va fi și el omorât, la un moment dat, într-un atentat, sau îmbolnăvit ca Chavez. Dar merită să mori pentru Poporul Tău și pentru Țara Ta, pentru Dreptate și Adevăr!
Cred că merită să ne gândim la aceste lucruri, și la altele, asemenea lor, să ne facem o opinie, să avem o atitudine, să nu fim numai niște miei duși la tăiere, în resemnare și tăcere!
Ioan savu, Timișoara
08 martie 2013
vizitator