DESPRE NORMALITATE
„Când o societate nu mai cunoaşte sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei“, a spus marele Brâncuși!
Dezbaterea despre religia predată în școală, care a afectat și afectează mulți oameni implicați direct - familiile copiilor - dar și pe noi ceilalți, generată de minți bolnave și dirijată de suflete schiloade, pleacă de fapt de la o falsă problemă, producând multe nemulțumiri și încurcături, celor ce nu au nicio vină, de către niște oameni grav bolnavi sufletește, unii și mental, ce circulă liber prin societate, debusolând-o.
În orice situație de normalitate, referitor la orice, atunci când dintr-un număr mare de membrii ai unei comunități, de orice fel ar fi ea, ce-și duce existența în urma unor tradiții sănătoase, urmare a unor experiențe benefice, spre binele întregii comunități, în present, dar și în viitor, apar cazuri puține, de deviere, acei câțiva devianți, au dreptul de a-și exprima în scris, dacă e cazul, solicitări pentru a avea un alt regim, un alt parcurs etic, decât majoritatea. În asemenea situații, majoritatea, analizând temeinicitatea demersului, va găsi soluționări, pentru cei puțini, în urma solicitării lor, discutând cu minoritarii. Așa-i în firea lucrurilor, nu?
Deci cei puțini, e normal să depună cereri, dacă doresc o ciudățenie, nu?
N-ar fi deci normal, ca și în privința ”religiei în școală”, să fie tot așa? N-ar fi normal ca ”părinții” ce nu doresc pentru copiii lor, ca aceștia să afle și să aplice în propria lor viață, în ceea ce-i privește pe ei înșiși, familia lor, viitorul lor și relația cu ceilalți oameni, Norme de Bună Cuviință și Pace - care spre cinstea acestui popor, sunt puțini - să depună ei solicitări scrise, pentru izolarea propriilor copii, dacă doresc neapărat asta? N-ar fi așa normal?
Atunci vi se pare normal, ca părinții cei Normali, să se pună pe drumuri, pierzând timp, lipsind de la serviciu, să depună cereri pentru a crea un cadru educațional Normal, pentru copiii lor, iar cei anormali să aibă prioritate, ei ne trebuind să facă nimic, ei fiind anormali și având a priori, drepturi împotriva normalului? Cum vi se pare?
Dacă te mai gândești și la faptul că acum la școli e perioada înscrierilor în clasa ”0” și e mare vânzoleală și n-are cine să se ocupe de asta, trebuind să facă mai multe drumuri, lipsind repetat de la serviciul ușor de pierdut, și că nu toți părinții au îndemânarea și exercițiul scrierilor de petiții, înțelegeți ce perfid se pune problema! Ce părere aveți?
În aceste discuții și frământări, evident că, fără voia lor, sunt implicați și copiii. Iată ce a scris o fetiță din clasa a V-a:
”Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt trişti, nervoşi şi stresaţi, dar eu nu mi-aş putea imagina viaţa fără religie”, a scris copilul în lucrare. “Fără botez nu aş fi creştină, fără împărtăşanie m-aş simţi goală în suflet, fără spovedanie, păcatul făcut în timp nu ar fi şters, fără cununie nu aş avea pe cineva, aş fi singură”, a notat eleva. “Vă urez sănătate, iar Dumnezeu vede tot ce facem, aşa că aveţi grijă de voi, de familie şi de lucrurile care vă fac fericiţi”, a încheiat fetiţa.
Se cuvine să avem grijă de copiii și nepoții noștri, să avem o atitudine fermă, să nu ne lăsăm încălecați și mânați spre rău, de către distrugătorii de Ființă a Neamului! Ar fi vremea, nu?
Așa să ne ajute Dumnezeu, după cum simțim , gândim, spunem și facem, fiecare dintre noi, pe toți, și pe cei ce cred că pe ei nu-I privește asta!
Cu nădejde,
Ioan Savu, Timișoara
Citeste mai mult: adev.ro/nkfv2x
vizitator